joi, 22 iunie 2017

Vorbe spuse la afumare

Lavinia Pârvu- Multe zic la ceas de seară


Daca-am zis că plec și-am stat
Nu-nseamnă c-am dezertat
Doar m-am răzgândit subit
Pe motiv că te-am iubit

Dacă-am zis că sunt pierdută
Și de tine folosită
Înseamnă c-am fost în ceață
Un suflet trist și fără viață

Daca-am zis că o să uit
Că m-ai adorat, iubit
Află c-am jucat murdar
Te-am simțit un adversar

Dacă-am zis că nu te plac
Și că ai un stil sărac
Îți spun: iarta-mă pentru-ndrăzneală
Cu tine, acum, va fi ultima escală


miercuri, 7 iunie 2017

Căi mai puțin păcătoase

Lavinia Pârvu- Calea către nicăieri


Mă gândesc tot mai serios
Să fac cumva
Să ajung
La acel deal
Unde se adună toți nepăcătoșii




sâmbătă, 27 mai 2017

Un gând neclar

Lavinia Pârvu- Un gând pe ici pe colo


Vise nevinovate
Întâlniri entuziasmate
Amintiri erotice
Păcate sporadice
Trăiri demente
Pure sentimente
Dureri încâlcite
Iertări rătăcite
Coșmaruri venerice
Îmbătări cu apă rece
Vindecări prozaice
Totul va trece!


joi, 25 mai 2017

Exit wounds

Lavinia Parvu- I'll take a drug to replace you


Being for so long and so deep under my skin
Does not giving you any reason to keep me suffering
Your wicked, dirty words weigh a lot
Next to you I cannot find myself a spot

I ain't no angel, I never was,
That is why I don't expect any applause
From you or from somebody else
I just want to have at least the common sense

You took me to temptation, I have now animal skin
But you forgot to release me from the committed sin
For this reason and for each of your Goodbye
I'll make it rain so hard as I cry

A note to you, my dearest friend,
Late night and in the weekend
I am more than just a body
I am a story


luni, 22 mai 2017

Dulce abandon

Lavinia Pârvu- Am fost părăsită ca mai apoi să mă regăsesc


    Pe dedesubt, direct peste oase și carne, locuiește fără chirie cealaltă piele a mea. Singurătatea. Ea este o prezență atât de concretă în viața mea, încât are imensa obrăznicie de a se așeza mereu cu mine la masa și a comanda mâncare și vin pentru 2 persoane. Meniul clasic.
      Așa trăiesc eu cu ea de atâta amar de vreme. M-am și obișnuit. 
    Astăzi, în schimb, în timp ce savurez îngândurată al nu știu câtelea pahar de vin, ceva este diferit. Se poartă nebunesc, comportament nemaîntâlnit până acum. Îmi zice din privire că ar fi momentul să purtăm o discuție serioasă. Miros că vrea să plece. Îmi spune că nu mai vrea să îmi dea viața peste cap. Că a fost destul și pentru ea, și că simte că nu mai am vindecare. Îmi spune că iubesc atât de mult decăderea, încât ea nu vrea să mai joace jocul ăsta sinucigaș cu mine. 
    Mă ceartă cumplit cum că am demonul lacrimilor în mine și că oricum viitorul meu e anulat de mult timp. Că din teama să nu fiu o oarecare am sfârșit prin a ajunge un nimic. Îmi strigă răgușit că am reușit să fac și din puținele bucurii niște tristeți latente. Că deși am parte de senzualitate, durerea ce-i precede are efect mai apăsator asupra mea. Că ea nu a vrut decât să lupte împreună cu mine pentru descoperirea Raiului, reușind până la urmă să găsească doar diavolul din mine.
     După ce îmi mai spune nu știu câte alte grozăvii, se ridică lucidă de la masă (deși nu s-ar spune asta după nenumăratele sticle goale de pe jos), și începe să se dezbrace de mine. Mă văd alunecând pervers pe jos, ca un clocot. Nu sunt în stare să articulez nici un cuvânt, doar să privesc încremenită cum își ia tălpășița fără măcar să privească înapoi. Deschide ușa și iese cu un aer triumfător. 
      Și se face liniște. Și mă apucă o stare de nervozitate. 
   "O miloagă a respirației mele ai fost doar", strig și închid lumina. Clipele acestea petrecute în întuneric mă ajută să-mi amintesc momentul și motivele exacte când totul a început. Și încet încet totul începe sa devină clar. 
     Îmi amintesc cum am fost umplută de cruzime, de dorința de a subjuga și a umili. Oricât aș fi încercat să-mi îmblânzesc dorințele, senzualitatea excesivă mi-a dat viața peste cap: mi-a distrus relațiile și m-a obligat să stau până târziu cu oameni care nu-mi plăceau dar a căror piele îmi doream să o ating. Eroticul acesta a fost o forță perturbatoare, copleșitoare și nebunească, o forță aproape imposibil de integrat discret într-o societate civilizată. 
     Acum în inima asta rece, aș putea trăi sau aș putea să mor. Mă alină faptul că în sfârșit conștientizez indiscrețiile mele trecute. Mă voi aventura de acum în propria mea peniță. Voi trăi pe măsură ce voi scrie iar literatura mă va păzi de febră. Toată măsura peniței mele vreau să o fac pe măsura propriei mele vieți. Voi citi ca să nu deviez. Voi citi, nu ca să-mi umplu un vid spiritual, ci ca să-mi acompaniez imaginația prea puternică. 
     Sper să fiu gata în orice moment să sacrific ceea ce sunt pentru ceea ce aș putea deveni.
    Până la urmă, o seară care se amenința a fi din nou banală, s-a nimerit a fi seara revelației mele. A renașterii. Cam asta se simte în urma unui abandon spiritual. Voi pleca în căutarea unei alte singurătăți. Sper eu una mai fidelă.
     Clipa aceasta are dulceața unei amintiri și bucuria unei promisiuni.


luni, 15 mai 2017

Ispita de a fi (ne)om

Lavinia Pârvu- Omul pe straturi


Materia din care sunt constituită
Pe undeva pe-alocuri a fost ruptă
Căci altfel nu-mi explic concret
De ce mă tratez cu așa dispreț

M-arunc în valuri primejdioase
Hrănesc orgoliul cu nimicuri alese
Mă port pe culmi de joasă speță
Doar ca să nu mă simt absentă

Citesc ca să nu deviez
Citesc să-mi umplu golul miez
Literatura e o-nsângerare
Mă duce la epuizare

Dar mă suport așa cum sunt
Poate-am un scop, un amănunt
Pe care să-l plasez cândva
Chiar de voi fi altundeva


luni, 10 aprilie 2017

Pe aripile căutării

Lavinia Parvu- Tot caut


Mi-am căutat flămândă, amantul
Să-mi învioreze puțin apetitul
Dar nu m-a ținut așa de mult
Căci am redevenit adult

Am căutat patetic
Un gust mai atipic
Dar am degustat
Doar ce-a expirat

Mi-am căutat disperată, soluția
Care să-mi înfrâneze accelerația
Dar nu am reușit decât 
Inimii mele să-i pun lacăt

Am căutat prin umbră
Cu o inumană febră
Un impuls mai omenesc
S-a dus și omenirea, bănuiesc

Mi-am tot căutat însetată, menirea
Care să-mi justifice așteptarea
Dar se pare că o să mai tot caut
Povestea mea nu e nici măcar la-nceput


luni, 20 martie 2017

Genuri diferențiate

Lavinia Pârvu- Eu îmi sunt mie destulă


Eu îmi sunt mie bărbat
E un gând ușor turbat
Dar așa m-am adaptat

Eu îmi sunt mie femeie
Nu e nici o anomalie
Mă folosesc de alchimie

Eu îmi sunt mie copil,
Îmi promit solemn, subtil:
Universul e palpabil

Eu îmi sunt mie cafea
Atunci când viața e grea
Și ajung acas' doar noaptea

Eu îmi sunt mie erou
Și apar într-un tablou
Nu, nu sunt un bibelou

Eu îmi sunt mie desert
Gândit de un Chef expert
O să merg la sală, cert!

Eu îmi sunt mie părinte
Doar așa pot fi cuminte
Fără sfânta rugăminte

Eu îmi sunt mie sfârșit
Va fi puțin mai căptușit
Însă traiul de nimic lipsit


marți, 21 februarie 2017

Azi îmi port eticheta

Lavinia Pârvu- Ziua în care mi-am pierdut numele


   Dis de dimineață mi-am întins niște sentimente pe o felie de pâine proaspătă. Și cu cât mâncam mai mult din felia matinală, mă gândeam la puterea misterioasă a propriei hemoglobine. Cum reușește ea să mă poarte pe cele mai periculoase și necunoscute culmi. Cum îmi pune ea piedici în a fi contemporană cu propriile experiențe. Cum îmi comandă ea arcadele mele inginerești și îmi îngrădește libertatea de exprimare.
   Deși eram singură în încăpere, cafeaua tot am turnat-o în 2 cești. Zăpăceală maximă! Sunt doar un subiect al unui acces perpetuu de neatenție. Am uitat că ai plecat. Sau eu am fost cea care a plecat?! Nici nu mai știu care e realitatea. Mai bine aș schimba ceașca asta de cafea pe un pahar de vin al coincidenței plăcute. O coincidență roșie seacă. Poate așa aș reuși să nu mai fiu prizoniera proastelor și neinspiratelor mele alegeri. Alegeri care poate în trecut m-au scăpat de la moarte, dar care mă țin acum departe de viață. Respir ușurată că măcar zidurile știu că ne-am iubit. Ne-am iubit fierbinte.
   Deși e dimineață (tot aceeași dimineață), eu sunt doar la capătul unei nopți albe. Capăt la care eu mă regăsesc împovărată, nu de neodihna trupului, ci de interogațiile care m-au asaltat toată noaptea. 
   N-ar trebui să scriu despre mine. Sunt atât de convinsă de asta, încât de fiecare dată când o fac (chiar și acum), primul meu gând e să mă atac brutal, deși mă admir în același timp. Sunt o combinație chiar reușită de contradicții. 
   Am devenit reversul propriului meu infern. Mai bine refuzam împrumutul vieții, ca să nu fie acum sau mai târziu nevoie să plătesc datoria morții. 
   Când îmi voi putea spune povestea oricui fără să plâng, înseamnă că sunt pe calea cea buna către vindecare. 


joi, 26 ianuarie 2017

Orgies of pain

Lavinia Parvu- When love hurts, tears are forgotten


   - "I am sorry I cannot even make you understand what is happening inside of my head. I cannot make myself understand either."
   This was the start and the end of their discussion. A discussion which started naively from the very first beginning. From the time they first met and shaked gently their hands. A time when she opened to himself like a rich shell full with pearls. When she let herself read by him as if she was a cheap book and rejected by every reader. 
   But none of them had the guts to start at that time this postponed discussion, because they were busy taking care of their bodies and hearts. He was hungry for her look and mind. She was desperate for the heat given by his body.
   - "I don't know what to say", he replied scared but in the same time awared that he is sharing silently the same thoughts.
   - "It's okay", she barely replied. "I know what we are, and I know what we are not."
   He was impressed for her courage to end up this vicious circle. He loved her for her courage to swallow all the dirt and mud and still smile. Still showing nobody what is inside her broken heart. Only he knew everything about her. And he felt the need to protect her from herself from the very beginning. Because he knew what kind of deep suffering she can cause to herself.
   - "I miss you when I can sleep. Or right after coffee. Or right when I can't eat. It's too much wish and too less physical presence. That is the biggest reason why I cannot continue anymore", and a river of tears began to flow on her face.
   She is sick of bury her feelings all the time with red wine and toxic cigarettes. She wants normal relationship and strong legs to carry her heavy body full of thoughts. 
   He is in a continuous worried wood, especially because he was expecting something else in his life, something simple. But she happened in a miraculous way and ruined his all wishes about life and what love is really about. Beeing in this mood, he continued with his share of feelings:
   - "From the time I've met you, I live for your drunk texts. I want to know that when you're surrounded by pretty girls and your best friends, you can still feel my absence. You are still loving me then. I don't want you to forget me. I don't want to forget what happened between us. Because our memories together are the most valuable things for me."
   - "I will never forget. I will keep forever in my heart the memory of us, remebering the way we used to look at each other. The memory of your eyes. Those damn eyes which made me completely free."
   And with this ended something which never started. 
   By the time she was preparing to move away, she whispered gently:
   - "You will become a story that I could not tell anyone."



luni, 9 ianuarie 2017

I will not take part. I will be a whole

Lavinia Parvu- Help, my heart is missing


I lost my mind trying to be yours
And I prayed for such powerful feelings for years
And now that I have it
My feelings in this body can't fit

We all know that storms don't last forever
But your attitude with me is still like, whatever
That is why you and I will always be unfinished business
Both of us, nice and truly people, full with wiseness

Maybe I am stupid, but I don't want to forget us
Meeting you in this life will always be a plus
And that place between saying goodnight and good day
Will be a place where I will always hope we will meet and runaway


marți, 20 decembrie 2016

Cu 3 strofe nu se face primăvara

Lavinia Pârvu- Gânduri aranjate aiurea



Pe drumuri întortocheate
M-angajez spre eternitate
Să mă poarte ea cu spor
Mie nefiindu-mi ușor

Am avut multe rateuri
Care mi-au format doar goluri
De aceea m-am oprit
Din vegetație, din gândit

O, eternitatea mea râvnită
Faci durerea să nu pută
Și oferi mireasmă pură
Suspinului meu de origine dură



joi, 15 decembrie 2016

Inspirația din aer

Lavinia Pârvu- Între Cer și Pământ


Stau deasupra unui nor
Blocată în neopritul zbor
Savurez un ceai fierbinte
Inventez noi jurăminte

Cum îți spun că te iubesc
Altul eu nu mai doresc
Tu mă crezi, îmi spui cuminte:
"Ochii tăi exprimă multe, nu-i nevoie de cuvinte"

Dar eu vreau să-ți spun pe bune
Rime dure, fraze pure
Ochii mei să nu îi crezi
Îți zic sincer, o să pierzi


marți, 13 decembrie 2016

Promisiuni ilegale

Lavinia Pârvu- Una zice, alta face
Ai promis că pleci cu mine
Și vom merge mână-n mână
Pășind doar pe-ntuneric
Singura noastră lumină trăgându-se
De la a mea pură cunună

Ai promis că nu vei da crezare
Vorbelor spuse la afumare
Căci știi și tu, o știu și eu
Că acestea fără consistență
Sunt doar vorbe spuse la întâmplare

Ai promis că îți voi fi suficientă
Eu și obiceiurile mele pustii
Îmi spuneai: ești minunată
Dar n-ai rezistat nici măcar primei tentații
De a mă dezamăgi

De la atâtea promisiuni
Am rămas cu lungi sechele
Și mă vindec doar cu nădejdea
Că totuși odată vei veni
Și mă vei scăpa de ele



miercuri, 16 noiembrie 2016

Darker disorder

Lavinia Parvu- Dark or fit?


You are judging me about my gaps
But you like seeing me doing rough abs
So I'm asking you sincerely,
What is more important for you, to be hot or to be silly?

You managed to ruin my favourite song
And you still have the impression that our life together will be long
But you forget that I am the type of girl that can be so hurt
But still look at you and smile like a masterpiece of art

My demons are back and stronger than ever
Looking for a fight, they think that they are clever
Looking to win and to have me entirely
I might let them possess me, finally

Again, you are judging me that I give orders
And that I am loosing the way in my darker disorder
I can tell you I am not bossy, but in most of the areas
I just have better ideas