O lumânare se consuma între ei, măsurându-le incapacitatea de a comunica. Ea suferea de o necinste incurabilă. El se afla cu mintea într-un loc în care pasul muritorului nu va putea ajunge niciodată.
- Mă simt singur, pustiit, îndrăzni să rupă el tăcerea. Și numai tu îmi poți oferi culoare.
- Dragul meu, după copilăria ființei, vine copilăria inimii. Dar această a doua copilărie nu o vom putea petrece împreună. Știi că eu voi pleca constant, iar tu vei rămâne întotdeauna.
Simțea cum viața îi pulsează în mâini și-n picioare. Vedea că înflorește la încheieturile tainice ale cărnii. Nu vroia să o piardă. Dar nici nu vroia să o împartă cu nimeni.
- Ce fel de sentimente ai avut tu pentru mine, dacă în odaia ascunsă a excitației tale s-au odihnit mereu alte și alte mângâieri?
- Ai prefera să-mi tai pieptul, să-mi frâng coapsele, să-mi distrug cu o flacără toate dorințele? Aș face-o dacă aș știi că așa voi putea să îmi țin ascunse deliciile. De nu știu câte ori m-a ispitit gândul să-mi mutilez nuditatea în speranța că așa poate voi reuși să pun punct. Dar numai ideea că nu voi mai gusta din seva vieții mă înspăimânta.
- Nu aș vrea sa îți faci nimic rău. Aș fi preferat doar să nu fi defectă. Sau cel puțin, să dețin uneltele necesare pentru a te repara. Dar se pare că acum nu mai contează. Ești hotărâtă să nu fi doar a mea, ci a tuturor. Rămâne acum să mă repar doar pe mine însumi.
Se ridică și porni mai departe către o lume în care intimitatea dintre îndrăgostiți nu este periculoasă, și în care amorul este plin de vitamine, nu de amărăciune. Dar tot cu gândul la ea. La femeia a cărei plăcere sexuala i-a dezvoltat toate aspectele hegemoniei sale incipiente.
O va purta în gând mult timp de acum înainte. Chiar și după ce jurămintele de iubire au fost de mult rostite. Chiar și după ce voci blânde îl vor striga noaptea să alunge monștrii din camera lor.
Ea își urma binecunoscuta cale. Privi puțin înapoi după el, conștientă fiind la ceea ce renunța în schimbul a nimic.
Nu dură mult această reflectare. În secunda următoare privirea i-a fost schimbată deoarece pofta pasională a străzii o striga. Era timpul să se arunce în abisurile ei.
