Lavinia Pârvu- Gânduri bizare
Stăteam întinsă într-un paroxism împietrit al dorinței
Unde aveam pusă deoparte o bucată din coapsa ta
Și fiindcă părea așa apetisantă, am scris pe ea:
"De păstrat până voi ajunge la capătul ființei"
Simțeam gustul a tot ceea ce am mușcat până acum din viață
Și nedorind să port povara dulcelui meu defect
M-am aventurat într-un absurd imperfect
Sperând să îmi treacă sentimentul acesta până dimineață
Și tot defilând și tot gustând așa timidă din viață
Păstrând numai ceea ce mi-a plăcut din ea
Am adormit cu dorința de a crea și de a provoca
Orgii pline de durere unei paiațe
Oare ce m-o aștepta pe calea pe care niciodată n-o s-o apuc?
În nici un caz nu cred că ceva mai cu bucluc
Dar asta e, în viață suntem doar umili călători
Doar ar fi chiar plictisitor să rămâi nemuritor după ce mori...
Chiar înfiorător!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu