luni, 15 mai 2017

Ispita de a fi (ne)om

Lavinia Pârvu- Omul pe straturi


Materia din care sunt constituită
Pe undeva pe-alocuri a fost ruptă
Căci altfel nu-mi explic concret
De ce mă tratez cu așa dispreț

M-arunc în valuri primejdioase
Hrănesc orgoliul cu nimicuri alese
Mă port pe culmi de joasă speță
Doar ca să nu mă simt absentă

Citesc ca să nu deviez
Citesc să-mi umplu golul miez
Literatura e o-nsângerare
Mă duce la epuizare

Dar mă suport așa cum sunt
Poate-am un scop, un amănunt
Pe care să-l plasez cândva
Chiar de voi fi altundeva


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu