joi, 26 octombrie 2017

Schizofrenie cotidiană

Lavinia Pârvu- Gustul vântului


Când am spus că nu vreau să te mai văd
Ai stins lumina și ai rămas lângă mine
Când am spus că relația noastră e un prăpăd
Ai spus că o vom vindeca cu multe vitamine

Când m-am trezit târziu, mahmură de tristețe
Intrată adânc într-un faliment moral
Mi-ai luat capul cu o suavă delicatețe
Și sărutul dat a fost etern, pasional

Din atâtea coincidențe aranjate
Trebuia să fim un vers și nu invers
Dar noi am intrat în anormalitate
Trecutul cu buretele fiind șters

Îmi spui să facem un nou trecut
Cu un picior în basm și celălalt în abis
Un trecut care să nu fie contrafăcut
Fără tăcere, fără vreun compromis