joi, 21 decembrie 2017

Colind de suflet

Lavinia Pârvu- Mambo negru


M-a sărutat pe cărarea copilăriei mele
Şi aşa am devenit o adolescentă
Căreia speranţele şi idealurile grele
I-au fost aruncate fără nici o decenţă

Dincolo de modestia mea
E acea sticlă cu vin
Care nu stă aiurea, doar aşa
Ci-mi face cu ochiul, îmi spune să vin

Poezia a fost un fel prin care
M-am dezbrăcat
Şi nu am avut nici o înfricare
Când sufletul mi l-am despicat

Am mai îmbătrânit c-o clipă
Şi am făcut numai risipă
Cu clipele ce le-am păstrat
Păreau veşnice, dar şi ele-au expirat


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu